Daca nu-ti dai seama ce se intampla in jurul tau, nu esti destul de atent!

Fac parte din generatia capitalista. M-am nascut in comunism, dar la revolutie aveam o varsta prea frageda pentru a putea intelege ce se intampla in jurul meu cu-adevarat. La drept vorbind, nu multa lume a inteles pe moment care era miza revolutiei si cine au fost cei care au profitat cu-adevarat de lovitura noastra sangeroasa de stat. Am crescut jucandu-ma inca in aer liber, am trecut de la profesori severi si de “moda veche” la profesori trendy si la moda care fumau cu elevii la coltul scolii. Am simtit din postura de copil  avantajele si dezavantajele capitalismului, separarea claselor sociale din cauza banilor si explozia viicilor si a libertatilor. Am trecut de la a cauta 50 de bani pentru paine la a cheltui 35 de euro pe o masa intr-o statiune exotica. Am calatorit prin tara si prin lume, am vazut, am invatat si am trait multe.

Analizand retrospectiv la rece, perioada 2009-2013 a fost foarte grea din punctul de vedere al tanarului absolvent care inclina tot mai mult sa plece din tara, sa incerce sa gaseasca implinirea, in primul rand financiara, pe alte meleaguri. Multi tineri au "dezertat" si au ales sa-si faca un viitor in alte tari. In timp ce perioada 2004-2008 a fost cea mai “fericita” pentru romani, perioada care a urmat a fost ca un dus rece pentru toata lumea pentru ca ne obisnuisem sa muncim mai putin si sa castigam mai mult. Trecerea de la o extrema la alta a fost un soc puternic pentru toata lumea, dar tinerii capabili au avut poate cea mai puternica tentatie de a pleca din tara. “N-ai ce face” parea sa se citeasca in ochii fiecarui absolvent care incerca sa se integreze pe o piata a muncii insuficienta si unde era platit mai putin si trebuia sa munceasca mai mult. 

S-a furat... si s-a furat mult. S-a trait bine, s-au satisfacut capricii, s-a facut risipa, s-au rulat bani, lumea a fost fericita, dar s-au furat banii publici. Simtim asta si azi si o sa mai simtim ani buni. S-a si muncit, dar putin, mult prea putin pentru cati bani s-au cheltuit, pentru ce contracte umflate s-au incheiat cu statul. Mult mai putin decat in perioada 2009-2013. 

Dar treptat lucrurile par sa se aseze: ne-am obisnuit cu faptul ca e greu, cu lupta pentru un trai mai bun, cu nesiguranta locurilor de munca. Nu ne place, dar n-avem incotro si oricum, lucrurile par sa mearga mai bine, fie si doar si cu o imbunatatire de  1%. Dar ge garantie avem ca vom fi condusi bine, ca altcineva va avea grija sa nu se mai fure, ca poate si coruptia se va elimina de la sine?

Ma uitam la un discurs la Ted al unui luptator pentru eliminarea coruptiei in Trinidad Tobago, un stat din America Centrala, al carui punct de pornire in cruciada sa a fost o statistica oficiala care indica ca 66% din banii publici sunt furati sau cheltuiti degeaba. Ei bine, la noi nu cred ca este asemenea procentaj, dar probabil ca 25% din totalul banilor publici cheltuiti sunt cheltuiti degeaba (fie din supraumflarea cheltuielilor de achizitii sau servicii, fie din prostul management  si viziunea incoerenta de dezvoltare). Am cautat pe Google informatii aparute in presa despre evaziuni fiscale sau furturi din bani publici pentru ultimele 6 luni si am fost socat sa vad ca suma totala a acestora este de aproximativ 1 miliard de euro. Este o suma uriasa, dar ne-am obisnuit asa de mult sa ignoram aceste informatii incat parca trec pe langa noi de parca ar fi vorba despre o alta tara.

Avem exemple de primari precum Mazare, Vanghelie sau Gheorghe Stefan, deputati, senatori, ministri in jurul carora exista certitudinea publica generala ca “au furat” si care isi continua activitatea de zece ani fara ca nimeni sa nu-i traga la raspundere. Avem mafie locala in fiecare municipiu mai mic, care este subordonata mafiei de la judet. Avem coruptie la tot pasul, avem nepotism, incompetenta, ineficienta.

Ce voiam sa spun este ca viitorul nu arata deloc bine, ne aflam intr-un moment important al istoriei postcomuniste a Romaniei in care putem schimba macazul, in care putem crea premisele unei schimbari “sanatoase”. Daca ar fi sa facem un grafic al calitatii in invatamant, in sanatate, in institutiile publice, in aproape orice din Romania pentru ultimii ani, am observa un traseu descendent. Ne-am obisnuit sa spunem “asta e” pana-ntr-acolo incat nu mai avem sperante de mai bine, nu mai credem ca poate lupta nimeni impotriva coruptiei, a incompetentei si a ineficientei din administratia publica.

Dar, se poate! Exista premisele crearii  unei schimbari, exista dorinta crescanda de a elimina coruptia, de a conduce autoritatile publice chiar in interesul cetatenilor. Exista tot mai multe proteste de strada, vocea tinerilor parca incearca tot mai mult sa se faca auzita. Si chiar avem motive sa protestam, de la educatie la taierea padurilor si de la licitatiile publice la sistemul de sanatate, peste tot exista motive intemeiate de nemultumire si de protest. Tinerii pot face diferenta, iar daca nu-ti dai seama ce se intampla in jurul tau, nu esti destul de atent!

E momentul sa trecem de la “nu se poate” la “hai sa sustinem” proiecte de tipul Miscarea Tinerilor de Elita, sa folosim acest mediu virtual care prezinta atatea avantaje, in interesul nostru, in interesul construirii unui viitor mai bun pentru copiii nostri. Sa depasim momentul dezamagirii si al neincrederii si sa recapatam speranta, sa ne implicam in demersurile societatii civile si sa contribuim cum putem la renasterea ideii ca “SE POATE!”. Cum? In primul rand sa nu mai stam pe margine si sa aratam cu degetul, sa ne implicam catusi de putin in societatea asta civila de care se vorbeste tot mai mult. Intotdeauna pe fuga, intotdeauna suparati, agitati, cu gandul la grija zilei de maine, nu realizam de fapt ca Viitorul de maine e de fapt prezentul de azi!

Viitorul e aproape!