Iti propun un exercitiu : presupunem ca azi esti in pielea unui director de ziar, de televiziune, de radio, sau de ce nu, de un site de mass-media. Esti pus in postura de a alege intre kitch-urile si analfabetismele pe care le poti servi publicului larg, acestea aducand tiraj/audienta si evident bani, sau emisiuni si informatii serioase, fara mondenitati si cancanuri, dar cu care sa te adresezi unui procent de maxim 20% din care buna parte nici nu e interesata. Ce alegi? Oricat ai vrea sa te duci spre cei 20% ai nevoie de restul pentru ca sa poti sa creezi o profitabilitate, iar pe cealalta parte daca insisti cu analfabetismele, pana si analfabetii se vor satura. Asa a luat nastere in Romania anilor 2000 categoria de mijloc a mass-mediei care e intesata cu informatii cretine, lipsite de interes, care starnesc controverse intre distinsele doamne ce manca seminte in fiecare seara pe banca din fata blocului, dar care pe alocuri ofera si cateva informatii si emisiuni/articole aparent mai serioase.
In spatele fiecarei pa rticele a mass-mediei se afla un om, sau adesea un grup de oameni, care analizeaza in permanenta dependenta de mondenitati si de informatii socante dar fara niciun impact real, care decide care este nivelul de seriozitate si de intelectualism la care trebuie sa se ridice, fara a cadea in panta celor 20% si a ii pierde pe cei multi si … aducatori de bani. Au trecut ani buni pana “majoritatea” si-a dat seama ca de fapt emisiunile sunt regizate, ca de fapt unele articole si dezbateri politice sunt tendentioase, ca se distorsioneaza adevarul pentru a crea un spectacol. Dar, ca si in cazul wrestling-ului care si dupa aparitia reportajelor si documentarelor cu luptatori care declarau ca totul e trucat continua sa aibe o audienta ridicata, romanii ignora faptul ca sunt mintiti in fata si iubesc spectacolul. Orice lacrima varsata la televizor, orice poza induiosatoare cu un bebelus cu o malformatie sau un catelus abandonat starneste automat simpatie si compasiune, interes si creeaza audienta.
Evident mass-media este un spectacol, o mascarada menita sa coloreze vietile unor oameni monocromi. Cu mici exceptii de articole sau emisiuni care se adreseaza preponderent minoritatii de 20%, restul e cancan, vorba ziarului omonim. Subjugarea voita a omului de rand de catre mass-media este de multe ori ceea ce face diferenta intre o viata anosta, deprimanta, si o viata “normala”. De aceea intr-o majoritate covarsitoare barbatii care muncesc in fabrici sau in industrie in general urmaresc zilnic ziarele si televiziunile sportive, de aceea doamnele si domnisoarele care lucreaza zilnic la un birou facand acelasi lucru isi gasesc relaxarea intr-o discutie cu “prietenele” despre Oana Zavoranu, Andreea Marin sau Elodia. Este acel ceva de care au oamenii nevoie ca sa treaca prin viata, sa uite de grija constanta a zilei de maine si sa mentina niste relatii de prietenie falsa bazata pe un domeniu comun de interes.
Din pacate, an de an acest mediu in care se invart poate cei mai multi bani in Romania, isi ia tribut. An de an tot mai multi se limiteaza intelectual la un nivel sub-mediocru, tot mai multi intra in lumea “majoritatii”. Evident vorbesc despre cei care reusisera sa vada si sa acuze toxicitatea in special a televizorului, care aveau mintea deschisa spre informatii utile si cu adevarat interesante si care rejectau instant kitch-urile. Cei care realizau ca reclamele devin din ce in ce mai penibile si mai injositoare la adresa romanilor. Cei care se simteau ofensati si jigniti de aparitia constanta a nudurilor si obscenitatilor aducatoare de audienta. An de an procentul de 20% scade si tare mi-e teama ca peste 5 sau 10 ani, irelevant in cat timp, procentul o sa fie de 3-4%. Tare mi-e teama ca oricand se va putea manipula un intreg popor prin intermediul mass-mediei, ca daca aceasta il va prezenta pe Presedintele Romaniei ca fiind un criminal se vor forma armate civile care vor incerca sa-l omoare, sau daca se va prezenta Premierul Romaniei ca fiind un violator de minore toate mamele de fete vor vrea sa i se reteze barbatia. Ca absolut orice se va dori sa se implementeze in gandirea romanilor se va putea realiza pe fundamentul dependentei de mass-media. Din punctul asta de vedere, viitorul mi se pare jignitor la adresa unei natii care a dat omenirii genii si care si-a pastrat demnitatea si integritatea indiferent de conditiile istorice.
Evident, acum majoritatea nu o sa imi dea dreptate. Evident, desi am exagerat intentionat, mi se va reprosa ca sunt un pesimist si privesc doar partea negativa a lucrurilor. Desi apreciez un documentar bun, un articol in presa sau o stire care contine informatii cu adevarat utile, simt nevoia sa trag un semnal de alarma asupra intregii mass-medii romanesti. Simt nevoia sa lupt pentru ca acei 20% sa nu ajunga niciodata 2%. Ma doare si ma intristeaza cand vad nivelul de “cultura” la care s-a ajuns in Romania si cand stiu ca intr-un procent foarte mare vina este a mass-mediei. Asa cum spuneam intr-un post anterior, oamenii sunt tentati sa aleaga varianta negativa, rea, interzisa sau blamata de altii, si exact asta a facut media in ultimii ani, a speculat si s-a imbogatit indobitocind poporul. Continui sa sper ca nu sunt singurul care vede lucrurile asa…
Apasa pe butonul de Facebook de mai jos share daca ti-a placut articolul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comenteaza!