joi, 21 februarie 2013

Sportul si calculatorul


Am crescut in generatia calculatorului, am copilarit in perioada in care a aparut 2D-ul pentru ca mai apoi jocurile 3D sa revolutioneze piata. De la jocurile pe televizor cu diskete, la nintendo si mai apoi GTA 1 sau Fifa 96 de pe calculator, am avut parte in copilarie de multe jocuri virtuale. Cu toate astea, in weekend mai ales, nu reuseam sa prind loc sa joc fotbal pentru ca erau in permanenta 4-5 echipe deja facute. Terenurile de basket erau pline, si cei mai mici care nu prindeau loc pe terenuri se jucau pe maidanul de langa. Nu exista saptamana in care sa nu ne jucam de 2-3 ori "de-a v-ati ascunselea", sotronul, 7 pietre sau alte jocuri fara minge. Nu concepeam sa nu facem miscare si zbarnaiam sa iesim afara sa ne jucam. Da, aveam acasa Super Mario, Ninja, Duck Hunter, NFS 1 sau Fifa, dar poate si din prisma faptului ca nu ne puteam juca in retea, internetul nefiind la nivelul de astazi, nu ne limitam la jocurile virtuale, ba din contra, ele erau secundare in activitatea de distractie din copilarie. 
        Mai tarziu am urmat o clasa de mate-info in liceu si am descoperit cat de interactiva si de incitanta poate fi programarea, dar nu am ales sa ma duc la facultate pe domeniul IT constient fiind ca voi petrece enorm de multe ore in fata calculatorului. Astazi, cand vad piata IT in ce expansiune este, pe undeva parca imi pare rau, mai ales ca inevitabil petrec la calculator 6-8 ore pe zi. Ma gandeam ca miscarea e foarte buna, sportul, activitatea fizica, si ca acestea vor fi puternic decimate de activitatea de IT-ist. Ma gandeam ca voi putea rezista cu o activitate foarte redusa in lumea virtuala si ca imi voi petrece ziua in lumea reala, fiind activ. Din pacate constat ca este imposibil sa nu existi in lumea virtuala, ca ne indreptam tot mai mult si mai mult spre izolare fizica si apropiere virtuala. Absolut orice eveniment, orice stire, orice informatie care te-ar putea interesa se regaseste pe internet, absolut tot ce este in jurul nostru incet incet se va regasi in lumea virtuala. Din rutina zilnica nu mai poate lipsi activitatea pasiva pe Facebook, verificarea mail-ui sau chiar conversatiile cu prietenii pe chaturi. Dar sanatatea? Dar sportul? Dar activitatea fizica? Spre ce ne indreptam?
        Salile de fitness si aerobic reprezinta in ziua de azi o solutie de compromis pe care tot mai multa lume o accepta. Neavand timp sa se plimbe seara in parc o ora, sa mearga la o activitate sportiva sau chiar sa mearga pe jos distante mai mari de 200-300 de m, tot mai multa lume rezuma sanatatea si activitatea fizica la antrenamentul in sala. Si este cat se poate de adevarat ca dupa jogging si bicicleta in aer liber, sala reprezinta cea mai buna varianta pentru a face activitatea fizica de care avem atat de tare nevoie. Dar daca pentru  adulti varianta cu sala se dovedeste de cele mai multe ori buna, exista insa o parte negativa asupra acestei solutii de compromis : copiii! 

Ce se-ntampla cu copiii si adolescentii care renunta la jocurile fizice ale copilariei, la sporturi si activitati in aer liber pentru a merge la sali de fitness si aerobic, care demult au inlocuit socializarea de pe terenul de fotbal din spatele blocului cu jocurile pe calculator in retea si prietenii virtuali? Pe langa partea de socializare activa, reala, cum se dezvolta organismul in crestere cand in loc de activitati fizice in aer liber este supus unor activitati specifice culturistilor? Stim cu totii ca entuziasmul adolescentin si dorinta de arata cat mai bine, in egala masura la fete si la baieti, fac uitate limitele normalitatii si impinge la extrem capacitatea fizica. Efortul mare, disproportionat cu doza normala la care ar trebui supus organismul, conduce la o dezvoltare fortata a muschilor, la sistarea procesului de crestere sau mai rau la probleme de sanatate datorate dereglarii procesului natural de crestere.

        Salut initiativele de introducere a mai multor ore de sport in scoala, cu conditia verificarii periodice a rigurozitatii cu care sunt tinute aceste ore (nu ma refer neaparat la un antrenament anume, ci la persimivitatea si comoditatea pe care profesorii de sport o arata elevilor in privinta absenteismului). Salut Asociatiile care sustin activitatile sportive in randul elevilor si studentilor, dar si al tinerilor in general. Salut concursurile sportive care se adreseaza tinerilor amatori, fie ca este vorba de un maraton, o competitie de fotbal sau una de inot. Simpatizez si sustin incurajarea copiilor de la cele mai fragede varste in activitati sezoniere precum ski-ul, inotul sau drumetiile montane care dezvolta atat organismul in crestere cat si psihicul inca in formare. 
        Si pe copiii de azi ii asteapta o viata de stat la calculator intr-un mediu virtual si daca nu vor "prinde gustul" activitatilor in aer liber, a dezvoltarii sanatoase a corpului cu cat mai putine influente exterioare (pastile de slabit, vitamine, proteine si aminoacizi, etc.) organismul nu se va dezvolta in ritmul natural si in mod sigur va fi condamnat la dereglare a sanatatii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza!